Deschizi cartea de service a mașinii tale, răsfoiești secțiunea de întreținere tehnică și vezi în dreptul rubricii „Cutie Automată” (AT) acea frază magică: „Umplut pe viață” (Filled for life). Sună ca un vis, nu-i așa? Zero cheltuieli, zero bătăi de cap. Dar de ce atunci mecanicii din service-urile specializate râd nervos când aud despre „uleiul veșnic”, iar producătorii transmisiilor în sine (cum ar fi ZF sau Aisin) emit propriile regulamente, care contrazic instrucțiunile fabricilor auto?
Astăzi vom demonta una dintre cele mai costisitoare greșeli ale proprietarilor de mașini. Vei afla de ce fizica nu poate fi păcălită de marketing, cum să salvezi „automata” de la o moarte prematură și ce strategie de întreținere să alegi pentru mașina ta. Mai multe detalii despre nuanțele exploatării citiți în continuare pe iAutoRO.com, iar acum să ne scufundăm în lumea hidraulicii și a discurilor de fricțiune.
Anatomia problemei: Ce face uleiul în convertizorul de cuplu?
Pentru a înțelege de ce lichidul trebuie schimbat, merită să ne amintim că o cutie automată clasică (cu convertizor) este, probabil, cel mai complex ansamblu din mașina ta după motor. Lichidul ATF (Automatic Transmission Fluid) face aici munca a trei elemente:
- Funcția hidraulică: Transmite cuplul de la motor la roți prin „convertizor” și aplică presiune pe pachetele de discuri de fricțiune, schimbând vitezele.
- Lubrifiere: Protejează rulmenții, pinioanele sistemelor planetare și bucșele împotriva uzurii.
- Răcire și spălare: Evacuează o cantitate enormă de căldură și spală produsele de uzură (spanul metalic și praful de fricțiune) ducându-le în filtru.
Spre deosebire de uleiul de motor, ATF lucrează într-un spațiu închis, dar este supus unor sarcini nu mai puțin solicitante. Dacă te interesează subiectul lubrifianților în general, îți recomandăm să consulți materialul despre cum se face un schimb de ulei 5w-40 și filtre, intervale, aprobări, sfaturi: ghid complet. Principiile degradării compușilor chimici sunt similare: temperatura și timpul ucid totul.
Mitul uleiului „Life-time”: De unde a apărut?
Termenul „pe toată durata de viață” a apărut în broșurile de marketing la începutul anilor 2000. Producătorilor auto le-a devenit profitabil să le arate cumpărătorilor un cost scăzut de deținere a mașinii (TCO – Total Cost of Ownership). Adică, cumpărați mașina noastră, nu trebuie să schimbați nimic la ea, în afară de filtrul de habitaclu.
Nuanță importantă: Prin „durata de viață”, producătorul înțelege adesea perioada de garanție (de obicei 100.000 – 150.000 km) sau resursa estimată până la casare (aproximativ 180.000 km în realitățile europene). Nimeni nu calculează că vei conduce această mașină timp de 15-20 de ani.
Dar ce spun producătorii agregatelor propriu-zise? Compania ZF (lider în producția de cutii automate pentru BMW, Audi, JLR) recomandă oficial efectuarea schimbului de ulei în cutia automată la fiecare 80.000 – 120.000 km, sau o dată la 8 ani, în funcție de stilul de condus. Aisin (Toyota, Volvo, VAG) are, de asemenea, propriile regulamente de întreținere care prevăd înlocuirea lichidului.
De ce ATF își pierde proprietățile?
Chiar și cel mai bun lichid sintetic se transformă cu timpul într-un ucigaș al cutiei de viteze. Iată principalii inamici:
- Degradarea termică. Temperatura de lucru a unei cutii automate moderne poate atinge 100-110°C, iar în ambuteiaje sau la patinare – chiar mai mult. Supraîncălzirea distruge aditivii, uleiul se îngroașă sau, dimpotrivă, devine ca apa.
- Praful de fricțiune. Este un produs natural al uzurii garniturilor de blocare a convertizorului. Acest praf funcționează ca un abraziv. El este purtat prin sistem, „mâncând” canalele blocului hidraulic și electrovalvele.
- Pierderea proprietăților de curățare. Uleiul proaspăt menține murdăria în suspensie. Uleiul vechi nu mai poate reține nimic, iar mizeria începe să se depună sub formă de mâl în colțurile băii de ulei și în canalele blocului de valve.
Când schimbăm uleiul în cutia automată: Intervale reale
Nu există o cifră universală, totul depinde de regimul de exploatare. Haideți să împărțim șoferii în două categorii.
| Regim de condus | Descrierea condițiilor | Interval recomandat |
|---|---|---|
| Autostradă / Ușor | Deplasare preponderent uniformă pe autostradă, minim de ambuteiaje, fără remorci, stil de condus calm. | 60.000 – 80.000 km |
| Urban / Greu | Ambuteiaje, porniri-opriri frecvente, drumuri scurte, condus agresiv, tractare, drumuri montane. | 40.000 – 60.000 km |
Intervalele de înlocuire a lichidului în convertizor în funcție de condiții.
Primul schimb la o mașină nouă este cel mai important. Tocmai în perioada de rodaj (primii 30-40 de mii km) are loc pasuirea pieselor și se formează mult praf metalic. Să schimbi uleiul la 60.000 km este cea mai bună investiție în „longevitatea” mașinii tale.
Schimb parțial sau total (cu aparatul): ce alegem?
Acesta este un câmp de luptă pe forumuri. Haideți să clarificăm lucrurile obiectiv, fără emoții.
1. Schimb parțial (Refresh)
Scurgi ceea ce curge din baia de ulei (de obicei 40-60% din volumul total), schimbi filtrul și completezi cu lichid nou. Vechiul amestec rămâne în convertizor și canale.
- Avantaje: Mai ieftin, mai sigur pentru cutiile vechi cu rulaj mare, se poate face în garaj.
- Dezavantaje: Uleiul nu se înnoiește complet. Pentru a obține efectul de ulei curat, procedura trebuie repetată de 2-3 ori cu un interval de 500-1000 km.
2. Schimb total cu aparatul (Flush)
Un aparat special se conectează în circuitul sistemului de răcire al cutiei automate. Acesta împinge uleiul vechi cu cel nou sub presiune, până când la ieșire apare lichid curat.
- Avantaje: Înlocuirea completă a lichidului (95-100%), spălarea sistemului.
- Dezavantaje: Scump (necesită mult ulei, 12-15 litri), riscant pentru cutiile foarte uzate.
Principala frică: „După schimbul de ulei, cutia a murit”
Ați auzit povești despre cum cineva a schimbat uleiul și mașina a încetat să mai meargă? Din păcate, acest lucru se întâmplă, și iată de ce.
În cutiile „terminate”, cu un rulaj uriaș (250-300 mii km fără schimb), discurile de fricțiune sunt deja tocite aproape până la metal. Cutia merge doar datorită faptului că uleiul s-a îngroșat și este saturat cu material abraziv de la discuri. Această „pastă” groasă ajută la crearea frecării.
Când torni ATF proaspăt și fluid, cu aditivi puternici de curățare, acesta spală toată această murdărie „utilă” și pătrunde în fisurile pachetelor uzate. Presiunea scade, discurile încep să patineze. Mașina se oprește.
Sfat: Dacă ai cumpărat o mașină cu istoric necunoscut și ulei negru în cutie, care miroase a ars – nu face schimb total cu aparatul! Fă un schimb parțial fără spălare, vezi cum se comportă mașina. Uneori e mai bine să nu te atingi de sistem până nu „cere” reparație capitală.
Apropo, confortul în mașină depinde nu doar de fluiditatea schimbării vitezelor. Adesea proprietarii confundă vibrațiile de la transmisie cu alte zgomote. Poate te va interesa să afli despre confortul acustic: izolare fonică și vibroizolare auto: merită și cum afectează consumul.
Filtrul cutiei automate: spălăm sau schimbăm?
Pe cutiile vechi cu 4 trepte exista adesea o simplă sită metalică. Aceasta putea fi spălată cu benzină și pusă la loc. În cutiile moderne cu 6, 8, 9 trepte, filtrul este o membrană din pâslă. Spălarea ei este inutilă. Ea se înfundă cu produsele de uzură și încetează să mai lase uleiul să treacă, ceea ce duce la înfometarea pompei de ulei.
La multe mașini moderne (de exemplu, BMW cu cutii ZF 8HP), filtrul este integrat în baia de ulei din plastic. Adică schimbul de ulei presupune înlocuirea întregii băi. Este mai scump, dar nu trebuie ignorat, deoarece plasticul se poate deforma de la variațiile de temperatură și poate da scurgeri.
Lista de verificare pentru un schimb corect
Dacă ai decis să faci mentenanța cutiei, asigură-te că la service se respectă aceste reguli:
- Controlul temperaturii. Nivelul uleiului la majoritatea cutiilor moderne fără jojă se stabilește la o temperatură strict definită (de obicei 35-45°C). Mecanicul trebuie să conecteze testerul și să urmărească temperatura lichidului.
- Curățarea magneților. Pe fundul băii de ulei există magneți care adună șpanul. Dacă aceștia nu sunt curățați, toată procedura își pierde jumătate din sens.
- Resetarea adaptărilor. După schimbul de ulei (mai ales cel total), este de dorit să se reseteze adaptările cutiei din soft, pentru ca ECU să „înțeleagă” că lichidul a devenit mai puțin vâscos și să schimbe algoritmul de comandă al electrovalvelor.
- Folosirea lichidului corect. Nu turnați lichide universale „multi”, dacă aveți posibilitatea să cumpărați ulei cu aprobarea concretă (de exemplu Toyota WS, Nissan Matic-S, ZF Lifeguard 8). Economia la mărunțișuri aici nu este potrivită.
Concluzii
Cutia automată este un ansamblu fiabil, dacă nu crezi în basmele despre uleiul „veșnic”. Schimbul regulat al lichidului (o dată la 40-60 mii km) te va costa aproximativ 500 – 1.200 RON, în timp ce reparația cutiei pornește de la 4.500 RON și poate ajunge la jumătate din valoarea unei mașini rulate. Ține minte: uleiul proaspăt înseamnă viață pentru blocul hidraulic și discurile de fricțiune.
Nu aștepta până când cutia începe să „șuteze” sau să întârzie schimbarea treptelor. De obicei, când apar simptomele, e deja târziu să schimbi uleiul – trebuie să te pregătești de reparație. Fii mai deștept decât specialiștii în marketing, iar mașina ta te va răsplăti cu sute de mii de kilometri de condus fără probleme.
